Fă rai din ce ai

Vară. Cald. Steluţa mă primeşte în curte, unde Darius, baieţelul ei de 7 ani, momeşte un pisoi cu nişte pene legate în urma tricicletei. “Haideţi, poftiţi!”

700 de prepeliţe are Steluţa. Mixte, şi de ouă, şi de carne. Asta pe lângă găini, cocoşi, curcani, ba chiar şi câteva oi. Plus o grădină de zarzavat cu tot ce trebuie la casa omului.

“Câte ouă vă dau? Tot douăşpatru? Da’ haideţi, staţi jos! Staţi să gustaţi o plăcintă bună, acum am scos-o din cuptor!”

Ziua Steluţei e lungă şi începe cu noaptea-n cap. “Curăţenie şi mâncare la animale, la prepeliţe doar durează vreo oră şi.”

Cum de a început să crească prepeliţe?

“Îl aveam pe cel mic foarte bolnav. Doctoriţa, după l-am născut pe Darius, avea… nu ştiu cât să vă spun cât avea, până în un an, zice: «Măi, mamă…imunitatea e prea scăzută!». Păi dacă mergeam cu el pe stradă şi strănuta un om necunoscut, gata, deci ajungeam cu el la urgenţe. Temperatură 39, 40, nu scădea… pur şi simplu răcea cobză. Şi cu ouăle de prepeliţă i-a trecut. Un ou pe zi, în lapte un pic călduţ. Crud, da, da! Şi acum îi dau!”

Pune ouăle de prepeliţă din coşul împletit în cofraje transparente . “La multe afecţiuni sunt bune, la fertilitate, la astm bronşic… şi la slăbit! Da’ vă zice doctoru’! Sunt cure de 120 sau 240 de ouă în 50 de zile, după aia – pauză o lună.”

Tocmai s-a întors din concediu, de la mare. Dar a trebuit să vină mai repede acasă, că a fost prea multă treabă.

“Mă mai ajută şi mama. Soţu’ şi el …când poate, lucrează pe tir. Acum două săptămâni, am primit un telefon de la un restaurant din Buzău, că dacă am ouă de prepeliţă murate. 800 de bucăţi le trebuiau, pentru o nuntă. Şi am făcut, ce era să fac. Cu o soluţie de sfeclă roşie, puţin zahăr, sare, condimente de murături. Foarte bune sunt! Ţin şi până la o lună de zile, dacă rezistă şi nu le mănâncă nimeni. Ha-ha! Foarte bune!”

Dacă mergeţi prin satul Mierea, din judeţul Buzău, întrebaţi de Steluţa. O să găsiţi la ea cele mai proaspete şi bune ouă de prepeliţă. Acolo este raiul ei.