Eu cred în “acum” sau cum să zici nu rezoluţiilor

Toată lumea are planuri. Planuri mari. Trebuie să faci asta sau cealaltă, să începi yoga, să plantezi panseluţe sau să zbori cu parapanta, trebuie să zâmbeşti frumos şi să vezi viaţa cu ochelari roz.

Alooo, stai aşa! Dar dacă ochelarii mei sunt verzi sau albaştri în carouri? Nu intru în stratul rarefiat? Sau dacă nu îţi anunţi intenţiile din timp în social media nu se pune?

Reţeta mea este simplă. Nu imi mai propun lucruri pe care să le încep atunci. La început de an. Sau de cincinal. Luni. Sau din luna martie. Sau whatever. Acolo se duc visurile să se culce de tot. Cel mai bine îmi merg lucrurile când încep chiar acum. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră :p

Apropos, am planuri mari! 😀