Despre o minte frumoasă

Make your mind a beautiful place. M-am reîntâlnit cu această idee zilele trecute, într-o carte… sau a venit de undeva, din amintire.  Ne îngrijim întotdeauna de aspectul nostru fizic, suntem atenţi la dietă, sau cel puţin încercăm să fim, alegem creme sofisticate pentru a ne păstra tenul tânăr, investim foarte mult în corpul nostru. Dar singurul loc în care trăim, de fapt, este mintea noastră. Cu cât facem acel loc mai frumos, cu atât suntem mai fericiţi.

Cum lucrurile nu sunt întotdeauna la fel de simple pe cât par, se întâmplă să avem nevoie de ajutor. Diana este unul dintre acei oameni care fac „design interior” pentru mintea ta. Şi nu vreau să fiu „funny, haha”, dar un pshihoterapeut (fie el chiar şi în formare), este un arhitect al minţii. Pentru că atunci când anumite lucruri se surpă, ea reclădeşte şi pune pe baze solide locul care te defineşte pe tine, adică mintea ta.   Din fericire, orice moment este bun pentru a-ţi face mintea un loc propice pentru tine, iar lecţiile neînvăţate cândva se reîntorc în viaţa noastră, până când ajungem acolo unde ne este bine.

„Eu cred că vine o vreme, pentru multă lume, când realitatea internă nu mai concordă cu cea externă. În sensul că nu-ţi mai găseşti locul, nu te mai regăseşti în viaţa pe care tot tu ţi-ai aranjat-o până atunci. De aceea e mare nevoie să ne cunoştem bine, ca să stim de ce alegem într-un anume fel. Dar… câtă lume e conştientă de sine la 20, 25, chiar 30 de ani?”

Ea este Diana.

Când Diana şi-a dorit o bijugrafie de la Feminografii, m-a rugat să caligrafiez pe agat şi o spirală.

De ce spirală? „Spirala înseamnă dinamism, mişcare, creştere, înţeles, repetiţie, sens… În viaţă există ciclicitate, pentru că există o tendinţa, iar pentru cei mai multi dintre noi, chiar o compulsie la repetiţie. Ne întoarcem şi mai trecem o dată pe unde am mai fost. Unele evenimente le vom repeta inconştient mult şi bine, până când le vom desluşi sensul.  Uneori repetiţia e buna, pentru că, dacă reuseşti să îi dai un sens, reuşesti să ieşi din ea. Să înţelegi, să depăşeşti suferinţa iniţială. Iar asta e posibil tocmai datorită repetiţiei.”

Ce s-a repetat în viaţa Dianei, ca o lecţie ce apare până când elevul este pregătit? Diana s-a reinventat, mereu. Cu toţii o facem într-un anumit grad, pentru că nimeni nu rămâne la fel o viaţă întreagă, iar ea a schimbat profesii, locuri de muncă, iar toate acestea au adus-o acolo unde şi-a dorit, de fapt, tot timpul.

Acum, “răbdare” este cuvântul care o defineşte.

Despre celelalte cuvinte? Cât de mult trebuie să încercăm să păstrăm totul pozitiv, cu orice preţ? “Eu nu prea mă împac cu această compulsie a lumii actuale, de a face totul pozitiv, cu orice chip. Dimpotrivă, atunci când cele negative sunt reprimate, băgate sub preş, ele vor face mult zgomot acolo. NU ne vor da pace. Şi vor bubui în alte moduri: simptome, suferinţe etc. Nu recomand, fireşte, să începem să ne înjurăm (traficul ne serveşte destul acestui scop), dar recomand să nu ne ferim de ostilitate, ură, negativ, să recunoastem aceste trăiri fireşti în noi şi să ne împăcăm cu ele.”

O lecţie pe care o repetă aproape zilnic este cum să păstreze distanţa necesară protejării sinelui, în timp ce-i ajută pe ceilalţi. “Îmi doresc foarte mult să mediez, să ajut, dar păstrandu-mi o distanţă optimă, suficient de mică încât să pot fi implicată, dar suficient de mare cât să nu mă confund cu situaţia. La fel şi în viaţa de zi cu zi. Echilibrul constă în pendularea constantă între a fi cu sine şi a fi cu ceilalţi. Prea mult dintr-una sau prea puţin din cealalată poate aduce suferinţă. E nevoie de distanţă şi de la sine, şi de la ceilalţi.“

Am întrebat-o pe Diana unde i-ar plăcea să fie dacă ar putea fi oriunde, pentru o zi. “La Viena! M-aş plimba, aş bea cafea, aş citi într-un parc, m-aş delecta cu o prăjitură şi aş face şi un strop de shopping. Frivol, ştiu! Dar am şi o variantă irealizabilă: pe Staţia Spaţială Internaţională! Mă fascinează cosmosul. Dintotdeauna m-a fascinat ideea că dincolo de nasul nostru e ceva uriaş, necunoscut, fascinant în esenţă. E adevarat că aceeaşi descriere o pot aplica şi propriului Inconştient, de unde şi apetenţa pentru psihanaliză.”

Întâmplarea (sau poate nu?!) a făcut ca, acum, când am rugat-o pe Diana să stăm de vorbă pentru Feminografii, ea să vină la Cluj pentru a susţine o sesiune de terapie anti-fumat.

Cum ar trebui să se pregătească mental un fumător care se decide să participe la curs? “Să-şi accepte ambivalenţa. Să accepte că, din momentul în care s-a înscris şi până când vine efectiv la curs, va trăi o gama largă de sentimente, va avea gânduri contradictorii, se va răzgândi de o mie de ori, se va duce o luptă adesea teribilă în interior. Dar să vina. Totul are un sens şi face parte din proces.”

Şi aşa şi este.